Părul alb, cârlionţat, râsul agitat, buna dispoziţie, autoritatea şi nerăbdarea rezolvării lucrurilor făceau portretul profesorului, originar din Valea Cireşului, sat al comunei Botoroaga. Norma de director, pregătirea suplimentară a elevilor (domnul director predă matematica), drumurile la inspectorat, proiectele pentru învăţământul rural pe care le desfăşura cu foarte mari eforturi, toate astea au făcut ca, atât în perioada la care fac eu referire, dar şi înainte şi constat că şi după 2009, Şcoala din Gratia să aibă rezultate. Elevii din comună, unde erau patru şcoli primare şi doar una generală, erau deştepţi şi frumoşi. Aşa vedeam eu atunci. Îmi era greu să accept acest lucru, islăzeanul din mine fiind orgolios, dar am înţeles la scurt timp după sosirea mea acolo că performanţa e la ea acasă: medalii şi premii la concursurile sportive (prof. Victor Oprea), proiecte şi colaborări cu Fanfara Reprezentativă a Armatei Române (prof. Alexandru Ionescu), istorie pură asimilată de elevii doamnei Barbu, literatură predată cu pasiune de scriitorul Şerban Tomşa şi, bineînţeles, olimpiadele şi concursurile de matematică unde elevii pregătiţi de directorul (pe vremea aceea) Cîrciumaru aveau rezultate.
În mintea mea, dl. Cîrciumaru a fost pe aceeaşi treaptă cu dl. Ivănuţă Mariejan, profesorul care m-a învăţat pe mine matematică. Similitudini au fost destule... ambii predau matematică, ambii directori, ambii mi-au fost şefi direcţi.
Toată stima şi consideraţia, domnule director Cîrciumaru!
Dumnezeu să vă ierte, domnule director Ivănuţă!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere