Să vorbești singur face bine la creier, dar să vorbești fără creier te poate face singur!?

  Citeam pe undeva că a vorbi singur e ok. Face bine cică. S-a făcut un studiu chiar, conform căruia psihologii susțin că dacă o persoană "vorbește încet cu sine" nu înseamnă că "nu este în toate mințile". Se pare că obiceiul de a vorbi singur este foarte util pentru buna funcționare a creierului.  
  Așa o fi. Deci nu-s nebun, sunt chiar sănătos. Dar nu despre asta vreau să îți vorbesc. Că nu scriu, vorbesc. Așa îmi zicea diriga-profă de română. Că mă exprim în scris ca și cum aș vorbi liber. În fine... Eu vorbesc cu tine sau poate doar cu mine în cazul în care nimeni nu vrea să mă asculte.  

 Vreau să îți vorbesc despre cum cred eu că în 2015, mai mult ca niciodată, după ani de democrație prost înțeleasă, dar și mai prost exercitată, faci parte din echipe și muncești alături de colegi pentru un scop comun care, bineînțeles, are rolul de a te satisface personal până la urmă. E extraordinar să te lupți, să te cerți, să transpiri, să râzi și să conviețuiești într-un mediu în care colegii îți sunt prieteni și invers. E ideal mi-ai spune, dar nu imposibil de trăit, crede-mă! 
 Dar ce te faci când unii din echipă, deși cred că sunt în echipă, o joacă la modul de solo-percuție? Și mai dau și dedicații? Pentru ei și doar pentru ei. Adică... fără număr! ...și fără milă! 
 Plictisitoare introducere, așa că trec la idee. Cum e posibil să te dezici în permanență de echipă, dar să faci afirmații în numele acesteia, după care justificarea pe care o dai aceleași echipe este că... "mi-am exprimat doar o intenție, lucru ce nu înseamnă că și vreau lucrul despre care mi-am exprimat intenția." Zău? Fă-mă să înțeleg, te rog! Adică îți exprimi intenția cât poți de public că vrei o bombonică, vrei să ai doar pentru tine bombonica, să o sugi și să o spargi cum vrei și când vrei, iar dacă cei din echipa ta te întreabă natural, normal, logic și firesc de ce ți-ai exprimat intenția că vrei bombonica pentru care luptați împreună, pentru că e doar joc de echipă, tu spui că dacă ai intenția asta, nu înseamnă că și vrei!? Adică vrei sau nu vrei?! Adică mă crezi că habar nu ai ce spui și pe sistemul "iubesc, am curaj și mă tem" tu de fapt "vrei, ai tupeu și nu-ți pasă"? Pentru că dacă ai intenție, dar nu vrei... înseamnă că prostești și ține atât timp cât tonul vocii tale crește în intensitate și aduci o mie de argumente de-a dreptul puerile. Dar ține doar în mintea ta. Pentru că dacă argumentele tale nu sunt contrazise și contrabătute, se întâmplă doar pentru că ceilalți din echipă vorbesc singuri, pe rând, dar tu ajungi singur în urma a ceea ce vorbești. 
 Vrei bombonica? Suge-o! Ai tupeul să te duci singur să ți-o iei? Cale bătută! Nu-ți pasă de restul? Nici lor! 
 See ya!